EP 72: Recapitulare - evrei și creștini

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Episoadele destinate recapitulării continuă. Astăzi am abordat subiectul creștinilor și al evreilor. „Cum de am devenit creștini?”. Cum s-a transformarea iudaismului în creștinism și în ce mod aceasta a influențat evoluția și răspândirea religiei creștine.

Pornind de la iudaism, această religie a trecut printr-o tranziție către monoteism de-a lungul timpului. Deși factorul care plasează iudaismu ca fiindl diferit de alte religii este, în primul rând, monoteismul său, specialiștii în istorie susțin că iudaismul nu a fost întotdeauna strict monoteist.

Religia monoteistă, în general, are avantajul de a crea o coeziune în jurul unui ideal comun și aduce un sentiment de loialitate într-o comunitate. Chiar dacă în acest stadiu inițial al iudaismului nu exista religia universală pe care o vedem în creștinism, mesajul puternic și riguros al iudaismului crea loialitate și coeziune în rândul credincioșilor. Astfel, treptat, iudaismul a tranzitat către monoteism.

Un moment important în evoluția religioasă este apariția creștinismului, inițial o sectă a iudaismului ce a devenit mai târziu propria religie. Învățăturile lui Isus aveau aspecte comune cu alte doctrine religioase, cum ar fi fariseismul și esenianismul, adică respectarea riguroasă a Legii iudaice (Torah) și importanța acordată vieții comunitare.

În primele secole de creștinism, diversitatea învățăturilor era mult mai mare decât în prezent. Existau numeroase grupări și secte care promovau diferite interpretări ale învățăturilor lui Iisus și ale tradițiilor bisericii. Un exemplu în acest sens este gnosticismul, o doctrină care combina elemente creștine cu influențe filozofice și religioase din alte culturi. Gnosticii credeau într-un Dumnezeu ascuns și în învățăturile secrete transmise doar celor inițiați.

În această perioadă, Biserica creștină se confrunta cu provocări majore, precum persecuțiile și încercarea de a se defini și organiza ca instituție. Un pas important în această direcție a fost adoptarea dogmelor și canonului Scripturii care să stabilească fundamentul credinței creștine. Acestea au fost stabilite în conciliile ecumenice, unde liderii bisericii au dezbătut și au decis asupra aspectelor teologice și doctrinare.

Unul dintre cele mai semnificative evenimente în istoria creștinismului este convertirea lui Constantin cel Mare și Edictul de la Milano din 313, care a permis libertatea de practicare a religiei creștine în Imperiul Roman. Aceasta a marcat începutul creșterii rapide a creștinismului și a poziției sale ca religie dominantă în societățile din Europa și, implicit, cea românească.