Reziliență prin cultură. Justiția Memoriei | Ioan T. Morar - Umorul în vremea lui Ceaușescu
MP3•Головна епізоду
Manage episode 416377900 series 2893259
Вміст надано Editura Spandugino. Весь вміст подкастів, включаючи епізоди, графіку та описи подкастів, завантажується та надається безпосередньо компанією Editura Spandugino або його партнером по платформі подкастів. Якщо ви вважаєте, що хтось використовує ваш захищений авторським правом твір без вашого дозволу, ви можете виконати процедуру, описану тут https://uk.player.fm/legal.
Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
În anii dictaturii comuniste, rezistența prin umor a fost, oare, o formă mai puternică decât rezistența prin cultură? Când devine umorul un tip aparte de disidență? De ce s-a râs atât de mult în comunism și, mai ales, de cine? Din ce motiv trebuiau despărțite umorul neoficial și cel oficial? Pentru cine era de fapt periculos umorul 𝘶𝘯𝘥𝘦𝘳𝘨𝘳𝘰𝘶𝘯𝘥? Cum a devenit Ioan T. Morar dependent de 𝘧𝘢𝘬𝘦 𝘯𝘦𝘸𝘴, atât în domeniul poeziei, cât și în cel al publicisticii? De când datează primele sale încercări de a imita nu doar vocea, ci și felul de a gândi al lui Ceaușescu? Cum se simțeau pe atunci mecanismele cenzurii? Când se râde mai bine: în democrație sau în dictatură? Ce s-a întâmplat totuși, în mod fundamental, cu umorul nostru după 1989? În suita de convorbiri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, dialogul dintre Ioan T. Morar, scriitor, jurnalist și diplomat și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o tonică și savuroasă evocare a unor vremuri în care, în mod paradoxal, râsul și umorul, mizând pe anumite teme unificatoare, generau o stare de solidaritate, precum și sentimentul eliberării interioare, ca modalități de reacție la un sistem opresiv.
…
continue reading
În anii dictaturii comuniste, rezistența prin umor a fost, oare, o formă mai puternică decât rezistența prin cultură? Când devine umorul un tip aparte de disidență? De ce s-a râs atât de mult în comunism și, mai ales, de cine? Din ce motiv trebuiau despărțite umorul neoficial și cel oficial? Pentru cine era de fapt periculos umorul 𝘶𝘯𝘥𝘦𝘳𝘨𝘳𝘰𝘶𝘯𝘥? Cum a devenit Ioan T. Morar dependent de 𝘧𝘢𝘬𝘦 𝘯𝘦𝘸𝘴, atât în domeniul poeziei, cât și în cel al publicisticii? De când datează primele sale încercări de a imita nu doar vocea, ci și felul de a gândi al lui Ceaușescu? Cum se simțeau pe atunci mecanismele cenzurii? Când se râde mai bine: în democrație sau în dictatură? Ce s-a întâmplat totuși, în mod fundamental, cu umorul nostru după 1989? În suita de convorbiri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, dialogul dintre Ioan T. Morar, scriitor, jurnalist și diplomat și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o tonică și savuroasă evocare a unor vremuri în care, în mod paradoxal, râsul și umorul, mizând pe anumite teme unificatoare, generau o stare de solidaritate, precum și sentimentul eliberării interioare, ca modalități de reacție la un sistem opresiv.
97 епізодів